Unele state, printre care toate țările membre ale UE, au adoptat obiective obligatorii din punct de vedere juridic, pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră până în anul 2020, în virtutea unui acord numit Protocolul de la Kyoto.

Însă chiar și în contextul angajamentelor asumate de alte țări de a întreprinde o acțiune voluntară, acest lucru nu avea să fie suficient pentru evitarea schimbărilor climatice periculoase.

Așadar, s-au purtat negocieri pentru un nou acord, care ar necesita o acțiune comună din partea tuturor statelor de pe glob și, astfel, la 12 decembrie 2015, la Paris, în Franța, aproape 200 de guverne au convenit asupra primului acord universal cu obligativitate juridică privitor la schimbările climatice.

Acordul istoric încheiat la Paris prevede un plan de acțiune pentru limitarea încălzirii globale la mai puțin de 2 °C peste nivelul temperaturii din perioada preindustrială.

De asemenea, guvernele au convenit și să încerce să limiteze creșterea temperaturii globale la maximum 1,5 °C, întrucât cercetătorii din întreaga lume consideră că aceasta ar reduce semnificativ riscurile și impacturile schimbărilor climatice.

Un alt aspect esențial al Acordului îl constituie consolidarea capacității statelor, în special a celor mai puțin dezvoltate, de a face față impacturilor care se produc.

Însă cetățenii și companiile joacă, la rândul lor, un rol important. Pe întregul mapamond, orașele și comunele, companiile, investitorii și persoanele fizice întreprind deja acțiuni astfel încât clima noastră să rămână sigură și previzibilă.